Cartea pe care o recomand.

Cartea pe care o recomand.

Ultima carte pe care am citit-o este "Crima si pedeapsa",am citit-o foarte greu,am terminat-o din ambitie pentru ca multi se lauda ca au citit Dostoevski si am zis sa vad si eu cum e.Nu o recomand... :+$:

Inainte de Dostoevski am recitit "Buna seara Melania "si "Ceanura pentru un suras" de Rodica Ojog -Brasoveanu ,mi-au placut si in copilarie si le recomand cu caldura pentru ca sunt foarte usoare.

Urmatoarele carti pe care vreau sa le citesc sunt "Anna Karenina "de Lev Tolstoi si "Zece negri mititei" de Agatha Christie.Am vazut filmele ,mi-au placut si vreau sa vad cum sunt si cartile.

Eu am citit "crima si pedeapsa" cand eram inca in liceu si mi-a palcut, si am citit multe carti ale lui Dostievski dintre care "fratii Karamazov" cred ca e preferata mea pe langa crima si pedeapsa... "Idiotul" am vrut sa o citesc de 3 ori, si de fiecare data m-a oprit fix la aceeasi pagina...cand am s amerg acasa am sa mi le iau s ale recitesc...acu am alta experienta de viata...

Va recoman un autor: Amin Maalouf. Si acum citesc "femiea la 30 de ani" (Balzac)...

Recomand Razboi si pace de Lev Tolstoi

Eu sunt mare cititoare a romanelor de dragoste, am citit mii de carti de genul, autoarele mele preferate Amanda Quick care mai are si numele de Jayne Ann Krentz , Barbara Cartand si Sandra Brown.
Ultima carte citita e de fapt seria de 10 carti ale revistei bravo "Academia Vampirilor" Si am inceput sa cumpar noua serie de la bravo "Casa de sticla" tot cu vampiri :) Recomand celor care iubesc genul.
Pe vremuri am citit "Mandrie si prejudecata si Emma" de Jane Austen dupa ce am vazut filmele insa cartile mi s-au parut destul de greoaie la varsta care le-am cititit (16 ani) insa au fost foarte frumoase. Le recomand .
Acum vreo 5 ani am citit trilogia lui Dante Alighieri " Infernul , Purgatoriul si Paradisul" Recomand de si sunt destul de greoaie pt ca sunt scrise in versuri si cu, cuvinte foarte vechi.

Bună dimineața! Am cumpărat ieri, pentru a reciti după mulți ani , cartea "Coliba unchiului Tom "!   Cred că aveam vreo 14 ani când am citit-o și mi-a plăcut foarte mult!  Nu am mai regăsit-o. Am dat un ban, dar este a mea, este cartonată, de colecție! De la editura RAO[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Foarte frumos Camelia ! si eu am inceput sa recitesc carti din biblioteca mea !

Eu am citit tone de carti "la viata mea" dar acum am gasit pe facebook o scriitoare dilie de la care mi am comandat doua carti Mihaela Baran,Texte dubioase /vesele .Limbaj pe alocuri colorat dar ai garantat buna dispozitie.Va las un fragment "de pofta"

Nici doamnele nu mai sunt ce erau odată...

Prietena mea ajunge la muncă frântă. E transpirată şi răvăşită. În halul în care se prezintă, nu poate să-mi treacă prin cap decât că vine de la un amant. Mă mai uit o dată la ea. Pe naiba, vine de la doi. E îmbrăcată într-un deux-pieces şi adidaşi. Nu sunt eu cea mai în măsură să critic stilul vestimentar al cuiva, dar, totuşi, nu-mi pot lua ochii de la picioarele ei. E un contrast care-ţi sterpezeşte dinții. Se uită speriată în spate. Încep să mă îngrijorez.

- Eşti ok? întreb, deşi realizez că nu e ok deloc.

- Da, da… răspunde, aruncându-şi ochii peste umăr.

- Te urmăreşte cineva? mă panichez deja. Mă ridic în picioare şi-mi arunc ochii prin camera gândindu-mă cu ce să baricadez uşa.

- Sper că nu! spune în timp ce-şi scoate pantofii cu toc din geantă şi se încalţă, revenind, cât de cât, la
o postură mai de femeie.

Respir uşurată. Mă rog, doar respir. Uşurată nu sunt deloc. Mi-ar prinde chiar bine să mă ușurez de vreo zece kile, dar..

- Am venit pe jos. Mi-a fost frică să iau metroul.

...

Rămân cu cafeaua suspendată în dreptul gurii şi cu ochii suspendaţi la ea. Aş râde, dacă situaţia mi s- ar părea mai puţin gravă. Pe dracu’, râd de nu mai pot, de-mi sare cafeaua din cană. O fentez la un mare fix. Accesele mele de râs, m-au făcut agilă ca o pantera damblagie. Mă rog, în rare cazuri nu vărs ce am în mână şi în gură. În dese cazuri, da.

Ţi-a fost frică să iei metroul? repet ca o prostănacă. De ce ?

- De mă-ta! îmi răspunde academic prietena mea.

Îmi dau seama că e treabă serioasă şi încerc să mă stăpânesc. Mă uit în jos un timp, apoi îmi iau o ţigară.

- Gata, uite, nu mai râd. Iartă-mă! Te rog, spune, ce s-a întâmplat?

Îşi trece gânditoare mâna prin păr, în timp ce-şi muscă preocupată buzele.

- Ok, să încep cu începutul, zice. Aseară eram cam obosită când am plecat de la muncă, poate ai observat.

Înclin din cap că am observat, deşi observasem pe dracu’ să mă pieptene.

- M-am îmbrăcat, mi-am pus căciula, ştii căciula aia nouă, maro, cu ciucure?!

Fac semn din cap că ştiu, deşi tot pe dracu’ să mă pieptene ştiu, moment în care mi se configurează un deficit clar de atenţie în ceea ce mă priveşte, care m-ar putea îngrijora, dacă mi-ar păsa.

- Am plecat frântă spre casă, continuă povestea prietena mea, m-am urcat în metrou şi m-am repezit ca o ţăcănită spre un scaun gol, ţi-am spus, eram foarte obosită. E posibil să fi călcat în picioare câteva băbuţe, dar nu mai puteam să stau în picioare. M-am aşezat pe scaun şi am început să mă gândesc la ce mai am de făcut când ajung acasă. Cred că m-am gândit un minut şi, ce crezi ??!!, am adormit. Am adormit în metrou ca ultima aurolacă.

-Nu mi se pare aşa de grav. Mi s-a întâmplat şi mie…

Prietena mea se uită urât la mine, aşa că îmi înghit restul meu de poveste, aşteptând restul ei de
poveste.

...

- Cum spuneam, am adormit. Nu ştiu cât am dormit. Cert este că la un moment dat m-am trezit. M- am reorganizat, că mă lăţisem toată pe scaun, cu capul dat pe spate, deh, mă făcusem comodă. Am zis că mor de ruşine. Se uitau câţiva la mine să vadă dacă sunt beată. Tocmai când mă pregăteam să-i admonestez din privire, îmi pică ochii pe un domn care stătea pe scaunul din faţa mea. Mdaaaa, cum să-ţi zic? Acest domn de etnie rromă din faţa mea, de vreo 150 de kilograme, degajat îmi zâmbea.

- Aoleu, zic!!

- Aoleu, ce? mi-o întoarce prietena mea.

- Scuze, am crezut că ăsta e punctul culminant.

- Ai crezut prost, se răţoieşte femeia la mine.

- Deci, domnul rrom îmi zâmbea, cum crezi?

- Cum?… bâigui cuprinsă de frisoanele poveştii Cum?

- Cu căciula mea pe cap.

- Cu căciula ta pe cap??!!, zbier că o bezmetică..

- Da, cum auzi. Rămân siderată, fără reacţie. Într-un gest discret, duc mâna la cap. Poate totuşi nu e căciula mea. Căciula mea lipseşte. Iată, prin deducţie logică, e căciula mea. Nu-mi vine să cred. Nu a văzut nimeni când m-a tâlhărit, ce credea că sunt moartă? Bine dracu’ că nu m-a lăsat în curu’ gol în metrou. Mă uit în jur, toată lumea calmă. Nu-mi vine să cred în ce ţară de căcat trăiesc!!! Moooor de nervi. Simt cum mi se urcă nebuneala la cap şi-ncep să-mi tremure mâinile. Ce pot să fac, să mă duc să-l rog să-mi dea căciula înapoi? Cum să fac asta? Să-i zic”- Domnule, nu va supăraţi, vreţi să-mi
înapoiaţi căciula pe care mi-aţi furat-o??”. Să întrebe obraznic” De ce?” şi eu ce să răspund? ” Pentru că mi-e frig??”. Scrâşnesc din dinţi de furie şi de frustrare şi la prima trebuie să cobor. Nu am fost niciodată un om foarte curajos, dar nervii ăştia îmi nasc în cap un gând halucinant. Zâmbesc tembelă, în timp ce mă ridic şi mă apropii de uşa. Stau calmă numărând secundele. Uşa se deschide. Rămân tot calmă, numărând în minte. Chiar înainte să se închidă uşa, îi smulg ” domnului” căciula mea din capul lui şi o zbughesc afară. Uşa se închide. Aşa cum m-am simţit atunci, nu m-am simţit în viaţa

mea. M-am simţit ca Xena, prinţesa războinică. Mi-am făcut dreptate. Nu mai pot să mă ţin pe picioare de tremurat, dar mi-e şi frică să mai rămân acolo, aşa că o iau la fugă spre casă, cu rezerva de adrenalină pe care o mai am. Victoria asta o să o povestesc din generaţie în generaţie.

...

Eu sunt într-un fel de catharsis. Mă uit uluită la prietena mea. Nu-mi cred urechilor.

- Ai făcut ce?? I-ai luat ăluia căciula din cap? Eşti nebună?

- N-am terminat! mă pune la punct, prietena mea.

- Ajung acasă într-un suflet. Al meu mă aştepta să mâncăm. Îmi dau geaca jos şi o pun în cuier, în timp ce povestesc febrilă. Al meu, panicat de ce povestesc, ascultă cu atenţie, îngrijorare și gura căscată. Povestesc bezmetică, nici măcar nu ştiu dacă mă poate urmări, aşa sunt de febrilă. Am degetele încleştate pe căciulă, de zici că-s pitbull. Vântur căciula în aer, în timp ce povestesc aventura vieţii mele. Al meu e din ce în ce mai palid. Aruncă priviri când spre mine, când spre cuier.
Eu din ce în ce mai ambalată, de zici că povestesc bătălia de la Călugăreni, mă enervez. Nu mi se pare că am toată atenţia lu’ bărbată-miu. Urlu la el nişte bolboroseli urmate de” Căciula, caciulaaaaa!!!”.

Al meu se apropie de geaca din cuier, extrage din gluga acesteia o căciulă şi mă întreabă:

-Căciula asta, iubito?

Mă uit ca o oligofrenă când la căciula din mâna lui, când la căciula din mâna mea.

- Doamne-Dumnezeule, ce-am făcut?

- Ce să faci, i-ai furat căciula omului..?!

-Aoleeeeuuu! Ce-o fi crezut lumea? Ce-o crede omul ăla despre mine?

- Eh, ce să creadă, că nici doamnele nu mai sunt ce erau odată…

Mă înec de ras şi, cu înţelepciunea unui cimpanzeu drogat, îi spun prietenei mele: “Asta da poveste pe care să o transmiţi din generaţie în generaţie!!”.

Fragment din ”Texte dubioase la cap”. Mihaela Baran

Nușa, am citit acest fragment. ....; nu îmi place literatura modernă. Îmi cer scuze, nu doresc să discut despre gusturile literare ale nimănui, cu atât mai puțin să mă contrazic. Pur și simplu, nu îmi place. Știi, pare haios, dar nu are haz!
Prefer lumea romantică și ireală din vechile și celebrele romane ale copilăriei mele!

Cami...exact,gusturile beletristice nu se discuta,ca de asta exista critici literari.Nu te contrazice nimeni,nici nu incerc sa te conving de nimic.Ma consolez cu ideea ca ti a placut frape ul meu si l ai pus pe fb

Bună dimineața, ar fi ridicol să ne contrazicem degeaba, Nușa!

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Nusa mi-a placut rau de tot fragmentul. Ce m-am bine am ras

Bună, iată cum v-am chemat la un moment de cultură literară! Mă bucur!

Eu din ianuarie am citit câteva sute de cărți în engleză așa că știu cum e sa citești. Îmi place mult sa citesc. Din cauza așa nu am mai postat nimic hand-made că n-am avut timp sa fac nimic pe că citesc non-stop.

Si eu citesc destul de mult si amestecate.
Pare o intamplare ca luata din serialul "Fierbinti"...dar ne-ai starnit curiozitatea.
Eu sincer nu rezist la acest serial, dar sotul meu se uita.
E un rasu-plansu...dar din pacate multe scene le intalnesti la piata, pe strada, la scoala, la birtul comunei x....

Sa nu ramaneti cu o parere gresita despre scriitoarea in cauza ... scrie si poezii Înnoptări boreale..

Te-am uitat de tot, nu te mai știu,
Poate doar dimineața și noaptea târziu
Poate doar când sunt mov și mi-e frig și mi-e vânt
Când se face-ntuneric între cer și pământ.

Te-am uitat într-o vară cu miros de migdale
Când fierbinte visam innoptări boreale,
Când sub pași clocoteau mii de drumui topite
Și în loc de bujori, culegeam stalacmite.

Te-am uitat, cum spuneam și se-apropie friguri
Două colțuri de lume regăsindu-ne singuri,
Două colțuri de iad, atârnând în derivă
Doi amnezici fiindu-și nefiresc împotrivă.

Te-am uitat și deodată mă apucă o teamă
Că sunt fără trecut, dacă uit cum te cheamă,
Că sunt fără prezent, dacă uit cine ești
Și că n-am viitor, dacă nu mă iubești.

Bună dimineața!
Iar vă provoc la lectură; am descărcat pdf al două romane, pe care am citit demult și pe care vi le recomand celor care aveți timp.
Eu voi încerca să vi le atașez, dar dacă nu reușesc, ele se numesc "Lorelai" și "Invitație la vals.
Voi edita mai târziu numele scriitorilor, nu le știu sigur și nu vreau să gafez!

Cami, multumesc ca mi-ai amintit de perioada adolescentei! Descarca si Scrisoare de dragoste de M. Drumes, [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Lorelai de Ionel Teodoreanu
Invitaţie la Vals Mihail Drumeş

Mie mi-a plăcut mult Accidentul - Mihail Sebastian

nu ştiu de unde se poate descărca

Gabic, [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]!

Mulţumesc

Bună, mulțumesc frumos, Carmen! Lectură plăcută tuturor celor care reușiți!